Recidivez!

Dar am schimbat soundtrackul de gatit:

Memory

" Multimea nefiind impresionata decat de sentimente excesive, oratorul care vrea sa o seduca trebuie sa faca uz exagerat de afirmatii violente. (...)Masele, la randul lor, pretind aceeasi exagerare a trairilor eroilor ei, incat calitatile si virtutile trebuie amplifucate. Ca in teatru, unde spectatorii asteapta sa li se infatiseze pe scena virtutii, calitati cum nu intalnesc in viata cotidiana.
Pe buna dreptate, s-a subliniat optica speciala a teatrului.Fara indoiala asa ceva exista, dar regulile ei nu au legatura cu bunul-simt si cu logica. Arta de a te adresa maselor este de natura inferioara, dar necesita aptitudini deosebite. Numai din lectura unor piese, este greu de explicat succesul lor pe scena si directorii de teatru, cand primesc unele piese, sunt adesea neincrezatori in privinta reusitei, caci pentru a aprecia trebuie sa devina multime. "
(text preluat din "Psihologia multimilor", de Gustave le Bon)
Aparent numai in sfera afectiva putem noi sa urcam atunci cand facem parte dintr-un grup/multime. O idee foarte interesanta, care e destul de mult dezbatuta (demonstrata) in cartea mai sus mentionata este aceea ca individul facand parte dintr-o multime are nivelul inteligentei mult coborat.
Din toate la mine pornesc 3 idei:

1. (lega de politica) Oare daca oratorul/invitatul/candidatul la presedintie ar intelege ca la capatul firului de la camera aia din fata lui e un individ (liber sa-si foloseasca intregul IQ cu care l-a inzestrat natura/educatia ) care nu face parte dintr-o multime, si-ar schimba purtarea? Sunt sigura ca sunt oameni inteligenti, dar ma irita faptul ca ma(ne) trateaza ca si cum noi avem cap, dar nu-l folosim.
Serios acum, eu cu cine votez? Nu am votat decat o singura data pana acum. Tot citesc ziare, si deja m-am intristat. Plus ca ma irita enorm tonele de pliante pe care le primesc in casuta postala. De parca nu am eu destula hartie pe care trebuie sa o car la reciclat.


2. (legat de teatru) As vrea sa recomand "Variatiuni enigmatice" , in regia lui Claudiu Goga, cu Alexandru Repan si Mircea Diaconu. E o piesa destul de interesanta, iar interpretarea e exceptionala. Un amalgam de emotii, care mie mi-au facut pielea gaina.

3.(legat de muzica) Gustave le Bon are dreptate in legatura cu teatrul,iar mie imi place sa vad pe scena manifestari de emotii puternice care rareori se gasesc in viata reala. Ma incanta extrem de mult muzicalurile (vezi: Phantom of the Opera, Notre Dame de Paris, Cats ) si unele piese de opera.
Uitasem cat de frumoasa e muzica lui Andrew LLoyd Webber.

(Ma intreb ce ar fi zis Gustave le Bon despre "social media"? Azi am aflat ca se face cercetare destul de interesanta in domeniul retelelor sociale . click Sper sa revin cu un post legat de asta)

Sfarsit de toamna

Ascult cu placere:

Melody Gardot - Baby I'm A Fool

Mai multe despre artista aici.

guru

De ce? Dupa lungi dezbateri, s-au ales urmatoarele motive:
-s-a reusit schimbarea prizei fara sa se produca dezastru major(ta daaaa). Da, am folosit multimetrul de la tata. Lucru mare.
-s-a reusit repararea unui robinet (dupa cateva sapt de "trial and error" -dohhh).
-s-a invatat a gati fara a produce dezastru major in bucatarie si ...mancarea e comestibila!!!!!(uraaaaaaaa...aplauze...in sfarsit...).
-s-a ajuns in punctul in care (un specimen ciudat, des intalnit la bloc numit) administratora ma iubeste. Lucru mare.
-s-a invatat folosirea surubelnitei si pentru altceva in afara de chestii electronice lucioase.
- s-a dat o gaura cu bormasina fara supraveghere, fara priviri speriate si mai ales fara ciocanit(ce obicei urat!) in calorifer!!!!

dar in principal pentru ca :

-nu am mai omorat o floare de ...cat? cat? ... 9 luni.


Cum ziceam: GURU.
Cum ne-am obisnuit, soundrack-ul povestii:

Haggard - 04.The Final Victory
.
"The final victory
Has crushed the autumn silence"

Innovation

Interesant, nu? Sursa aici.

Sita sings the blues

Animatia a fost proiectata anul trecut la Anim'est. O recomand cu caldura!:)

Time keeps moving on

"Ce mult a trecut si nu am scris nimic. (..)E pacat ca trece timpul, dar de pierdut nu se pierde nimic,totul se transforma (in ce?), nimic nu e degeaba.(..)
Poza cu un baietel blond cu parul ondulat. Se uita la mine, cocotat pe un scaun cu ochii mici, rotunzi, dar foarte seriosi pentru cei patru ani. Lumea imi spune ca baietelul e tata...Ma tot traverseaza din cand in cand un gand: cum intineresc pozele cu parinti si bunici." (Oana Pellea, Jurnal 2003-2009)

Nu ti-ar placea ca macar o data sa intinereasca ei, si nu pozele? Mie da. Ma intreb cum am mai invata de la ei atunci. Se stie :), in fotografie, timpul e imobilizat, sau mai bine zis, e inghitit . Dar...noi crestem, iar ei imbatranesc. Barthes spune ca "fotografia nu spune ceea ce nu mai este, ci doar, cu siguranta, ceea ce a fost . Aceasta subtilitate e decisiva." S-a rupt sirul gandurilor,nu? Si la mine. Cu alte cuvinte, ar trebui sa ne bucuram ca am fost, am vazut si ca acum cand atingem o foaie de hartie/monitor, ne e mai usor sa ne amintim. Noroc cu tehnica.

Las aici cateva din pozele facute in week-end la bunica. As vrea sa pot sa ajung mai des pe acolo, pentru ca trecerea timpului sa nu mai fie asa de evidenta.